“Mi-am dat seama ca relatia noastra nu functioneaza deloc, nu avem nicio sansa sa rezolvam problemele. Am discutat despre consecinte, avantaje si dezavantaje, am cumpanit si am luat decizia: DIVORTAM.
Au urmat apoi intrebarile:
A cui este vina ca ne-am despartit?
La cine sa ramana copilul?
Cine este mai adecvat sa il creasca?
Cine are un loc de munca mai bine platit?
Cine se ocupa mai mult de copil?
Unde ne mutam?
Sirul intrebarilor era nesfarsit. Fiecare raspuns genera o alta intrebare. Insa intrebarile care nu imi dadeau pace erau: Cum ii va afecta divortul pe copii? si Care era solutia?”
Acestea sunt doar o parte din ingrijorarile parintilor aflati in situatii similare. Odata cu luarea deciziei de catre parinti de a divorta echilibrul familiei este puternic zdruncinat. Imaginea de “familie ideala” aparenta sau chiar reala, la un moment dat, pica de pe piedestal sfaramandu-se in mii de bucati.
In ce masura sunt afectati copiii?
Divortul poate cauza probleme emotionale, de la suferinta, tristete, izolare pana la frica de singuratate, frustrare. Indiferent cine a initializat divortul, consecintele sunt aceleasi privind copiii. Nu conteaza ce varsta are copilul, el va suferi din cauza separarii.
Copii traiesc in teama si suferinta adanca, deoarece nu prea inteleg ce se intampla, uneori cred ca ei sunt vinovati de divortul parintilor, simt presiunea si schimbarile radicale din familie.
Reactiile copiilor pot sa fie mai multe forme, depinde cum traieste copilul impactul divortului.
Comportamentul copilului dupa divort
In functie de varsta copiii se comporta diferit.
-
Copiii intre 3 si 5 ani pot manifesta reactii ca atasament intensificat, spaima, regresie(de ex: incepe sa-si suga degetele, apare enurezisul nocturn), teama de separare (de ex: copilul nu vrea sa ramana la bunici, la gradinita, plange de dureri de cap, stomac, poate aparea insomnia). Daca aceste simptome devin permanente, atunci trebuie sa consultati un psiholog.Din cauza faptului ca nu se poate acomoda cu aceasta situatie si in functie de cum sunt pledate cauzele divortului in fata copilului, acesta isi poate idealiza un parinte, de obicei pe cel cu care sta, in timp ce pe celalalt il gaseste vinovat.
-
Copiii intre 6-8 ani constientizeaza ce li se intampla, insa nu isi dau seama de efectele pe care le poate avea divortul. Deseori nu isi pot controla reactiile de tristete si suparare neexprimata, de dor dupa parinte care ii lipseste. Sunt caracterizati de reactii ca teama de refuz, performanta negativa la scoala, izolare, comportament agresiv cu copii de aceeasi varsta, autoaprecierea scazuta. Copiii pot nega ca parintii divorteaza, se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, avand un comportament obsesiv-compulsiv (crize de plans, cosmaruri, teama specifica, ticuri), fantezie incapatanata sa ii impace pe parinti.
-
Copiii cu varsta cuprinsa in intervalul 9-12 ani sufera atunci cand li se destrama caminul, manifestand tulburari comportamentale ca manie intensiva, rusine, probleme de identitate, despresie, dificultati de concentrare. De asemenea acestia acuza probleme cu somnul, accese de furie, trecand repede de la o stare la alta: de la extaz la depresie. Daca problemele nu sunt rezolvate, le pot fi afectate viata sociala si rezultatele scolare.
-
Adolescentii (13-18 ani). Desi sunt mai mari, adolescentii sunt la fel de vulnerabili ca si copiii mai mici. Pe langa accesele de furie, dezamagire, tristete, neliniste, complexe, ingrijorari referitoare la propria imagine, pot aparea probleme serioase ca fuga acasa, chiulul de la scoala, refugiul in mancare, dependenta de alcool, tigari, chiar si abuzul de droguri.
Divort = Surplus de kilograme
Divortul este un factor care faciliteaza obezitatea, deoarece aceasta poate debuta intr-un astfel de moment dificil de depasit. Kilogramele in plus pot semnifica faptul ca: poate ascunde tensiuni familiale, tristete neexprimata, poate sa fie singura modalitate de exprimare a anxietatilor de separare de parinti. Se intampla foarte des ca parintele sa fie mult mai protectiv cu copilul, sa-i ofere mancare, atunci cand copilul a mancat deja, sa-l recompenseze cu mancare.
Chiar daca si parintii sufera din cauza separarii, ei cunosc foarte bine cauzele separarii, un adult are mai multe modalitati sa prelucreze suferintele, sa-si exprime sentimentele si sa gaseasca o solutie.
Copiii nu sunt asa, ei simt ca lucrurile nu merg bine, sufera din cauza certurilor si a tensiunii din familie. Ei nu stiu si nu inteleg exact ce se intampla: Ei sunt cei care au provocat problema? Tata sau mama a facut ceva rau? Pe cine nu va trebui sa iubeasca, pe mama sau pe tata?. Intrebarile acestea ii pun pe copii pe ganduri, fapt ce va duce la o maturizare prematura.
Cum ne putem ajuta copilul?
-
Divortul nu este un subiect tabu, nu tineti acest lucru secret! E mai bine sa discutati despre probleme decat sa-i lasati pe copii cu gandurile si cu ideile preconcepute; oricum ei vor banui ce se intampla.
-
Dati-le explicatiile necesare fara a-l judeca pe celalalt parinte, fara jigniri, chiar daca sunteti suparati si dezamagiti (niciodata nu ii spuneti copilului: “divortam pentru ca tatal tau este un.....”). Copilul are nevoie de ambii parinti, el nu face diferenta mare intre parinti in ceea ce priveste afectiunea (“Eu trebuie sa il iubesc tati mai putin, pentru ca mami zice ca....“). Este important ca si copiii sa mentina o relatie stransa si sigura cu ambii parinti. Parintii ii pot ajuta pe copii sa treaca mai usor peste aceasta perioada: prin raspunsurile date in mod deschis si onest la intrebarile puse de copil.
-
Copilul are nevoie de stabilitate, de aceea, daca aveti posibiliate, nu faceti mari schimbari in viata copilului dupa divort, pentru copiii mici este important sa dorma in acelasi pat, in aceeasi loc.
-
Referitor la viitor, cercetarile au dovedit: copii se descurca mai bine daca parintii coopereaza in ceea ce ii priveste pe ei. Nu evitati discutia despre tata/mama, dimpotriva! Aratati-i poze, povestiti despre tata/mama in cazul in care copilul vrea sa stie mai mult despre relatie. Nu trebuie sa ascundeti nimic de copii, daca ei intreaba. Dati un raspuns corect, scurt si obiectiv: “Eu am simtit ca..., am gandit ca asa era mai bine”.E mai bine sa ii dati un raspuns, decat sa va lasati copilul cu o privire inspaimantata.
-
Consecintele divortului se pot vindeca numai daca parintii nu distrug valorile celuilalt in fata copilului si amandoi sunt de acord cu “Noi parintii nu mai putem sa traim impreuna, dar te iubim in aceeasi masura si suntem la fel de responsabili pentru tine ca si inainte”.
-
Pentru copiii mici sunt foarte utile povestile terapeutice pentru a prelucra evenimentele, temerile. In cazul adolescentilor e mai bine daca discutati mult mai mult cu ei, ii incurajati sa povesteasca ceea ce simt. Ii puteti orienta catre consilierul de la scoala sau la psiholog.
Autor: Gabriella Vincze-Farago, consilier psihologic